Ce se poate spune despre…cineva , care si-a trait primii si actuali 20+ de ani prin lume, in mijlocul ei, respirand, plangand , razand, sperand si mai ales visand tot timpul cu ochii deschisi.Visam si nu am incetat a visa la o lume mai buna, poate din naivitate am crezut ca e realitate, dar lumea mi-a demonstrat ca nu e asa.Te lovesti ca de un zid invizibil, dar ca in schimb tu stii ca e acolo.Incerci sa depasesti bariere, prin propriile puteri si atunci descoperi ca baza ta, nu esti tu, ci dupa mult timp Unul singur: Dumnezeu.Si asta dupa inveti cum a creat, a iertat ,a jertfit si cum iubeste in mod infinit.
In 20 de ani, care se pare ca trec asa de repede inveti sa cresti, sa iubesti, sa te superi, sa devii OM.We are talking all the time, how to be more good people to change the world, to change all around us, but we always we are forgetting to change the most important : US. Forgetting all that we did learned, from the people that they love us and respect.
No olvides nunca quien eres y cual es tu mission en este mundo.Porque todos tenemons nuestro camino que tenemos que seguir.Solo tenemos que amar a Dios con todo nuestro alma y cumplir sus mandamientos para que seamos felices. Si in felul acesta putem fericiti…alaturi de Dumnezeu.
De un lucru sunt absolut sigura: in momentul in care m-as opri din a crea as inceta sa mai exist. Mai am un drum lung inainte, care pe alocuri e drept, uneori are urcusuri si coborasuri, dar stiu ca in final ma va duce acolo unde trebuie sa ajung.
