Fericirea…

Cine ne poate invata sa fim fericiti in modul cel simplu, banal dar atat de fermecator?!?Eu am observat , ca cei mai fericiti in ciuda tuturor problemelor sunt copii. Indiferent daca ploua, daca tot ceea ce au pe ei, e doar ceea ce isi permit…Zambetul si speranta din ochii lor, niciodata nu se pierd.Este adevarat ca, totusi nu putem compara diferitele situatii ale acestora cu toata lumea.Poate pare revoltator ca altii sa aiba mai mult, iar altii mai putin.Unii sa nu duca grija zilei de maine, iar altii sa nu stie daca maine mai e o zi. Si totusi,fiecare din acesti copii gaseste un mod de a fi fericit in mijlocul nenorocirilor ce ne inconjoara.Ceea ce ma intareste in a afirma acest lucru este Alba, care atunci cand am avut cea mai mare nevoie nestiind, mi-a inviorat ziua si mi-a readus zambetul pe buze, doar cu un simplu “Daniela, un besito y un abrazo…”. asta in momentele noastre de tandrete;)) care sunt uneori pe neasteptate.Un zambet si o imbratisare pot face mult mai mult, decat toate tratamentele psihiatrice din lume.Iubirea, acceptarea, fericirea depind numai de noi.Poate ca singuri nu putem depasi niciodata momentele de tristete sau depresie, dar cu singuranta cu ajutorul altei persoane putem invinge.Si totusi, unii dintre noi pur si simplu nu ne putem apropia sau poate ca nu avem multi prieteni carora ne putem destainui.Si atunci apare problema: Si eu ce?
Atunci ai decat o singura optiune: si totusi unica pentru cei mai multi dintre noi: ne apropiem de singurul nostru Prieten care ne poate ajuta si ne poate sustine oricand:Isus Hristos. Ceea ce acest Prieten a facut pentru noi nu a facut nimeni: sa moara. Ciudat, nu? Sau e obisnuitul sacrificiu??? Nu mai conteaza…S-a pierdut de mult? Daca am afla ca,fericirea noastra e strans legata de el si de sacrificiul facut?!?
Depinde numai de noi daca il acceptam.Primeste-l pe Isus, in viata ta si fa din El unicul tau prieten.Ai sa vezi schimbarile ce se vor petrece…Experimenteaza.