De cate ori ne indragostim pe an, pe zi? De cate ori spunem Te iubesc ,dar ne simtim atat de singuri? De cate ori ne cuprinde tristetea cand privim pe altii, demonstrandu-si iubirea intr-un mod atat de… ROMANTIC?
Si de cate ori ti s-a spus ca acele clipe sunt atat de ieftine, care nu mai conteaza!?!
Dar tu ce crezi?Dar eu ce cred?
Eu…sunt o romantica incurabila.Ador romatismul pur, dar din pacate nu am avut parte de prea multe clipe de gen ,asa ca am preferat sa ajut la construirea lor in detimetrul fericirii mele.
Din aceasta cauza nu o sa pot descrie din punct de vedere personal ci pur si simplu, obiectiv, analizand relatii din perpectiva timpului si a emotiilor.Probabil nu e si nu va fi primul articol dedicat romantismului, numai ca e vorba de o mica diferenta, de o mica exceptie: cum e vazut romantismul din perspectiva Lui Dumnezeu si a oamenilor.
La inceputul Creatiunii, in momentul in care omul a luat viata, adica barbatul, primul lucru probabil cel mai romantic posibil a fost ca acestuia sa i se creeze cineva atat de perfect, incat sa para ca este una si acelasi cu el.
Si Dumnezeu a creat Femeia.
Adormirea lui Adam si faurirea primei femei Eva(Viata), din coasta acestuia arata contopirea celor doi. Femeia avea sa fie sprijin,sarm, inteligenta, rabdare si dragoste infinita.Scopul lui Dumnezeu era de a-i alunga singuratatea, desi Adam nu era singur.Cu el erau Dumnezeu, Isus si Duhul Sfant.
Insa, crearea femeii a fost probabil a fost lucrul cel frumos posibil. Frumusetea inegalabila a acesteia probabil l-a “vrajit” pe Adam, avand parte de simturi si sentimente nemaitraite pana atunci. Atractia pe care Adam a simtit-o pentru Eva a fost reciproca, ei formand prima familie si prima casnicie.Faptul ca, pana atunci nici unul din ei nu cunoscuse alte fiinte umane asemenea lor facea ca decizia lor sa fie definitiva.Astazi, avem parte de o larga varietate pe toata intinderea Pamantului.
Dumnezeu a si creat cadrul in care aceasta dragoste avea sa creasca si sa se implineasca: Natura.
Ea reprezinta izvorul nesecat si plin de inspiratii pentru toti poetii si nu numai.
Toate sentimentele si emotiile,care alcatuiesc ceea ce simt cei doi indragostiti a fost adesea comparata cu natura.
Dragostea adevarata ii face pe cei doi sa straluceasca precum soarele, inima sa le bata ca aripile unei colibrii, setea lor dupa dragoste sa fie la fel de imensa ca oceanul insusi. Dumnezeu a daruit natura omului pentru a se putea bucura pe deplin alaturi de perechea sa, dar in primul rand pentru a demonstra iubirea sa fara seaman pentru cel ce l-a creat.
Natura a devenit astfel, mijlocul perfect prin care putem admira si putem lauda creatiile Lui Dumnezeu.Noi insine suntem o parte a naturii. Cadrul romatic oferit de natura, ne da prilejul de a ne putea manifesta liberi in mijlocul ei.
Saruturile sub ploaie, plimbarile sub clar de luna,sau pur si simplu tinutul de mana sub bataia blanda a soarelui, ofera tot atatea ocazii de a ne arata dragostea cu ajutorul romantismului.
Astazi, din pacate se incearca sa se denatureze trasaturile dragostei adevarate fiind foarte usor inlocuite cu pasiunea sau mai bine zis confundate. Mass media prin Tv, internet, ziare, etc reuseste sa ameteasca mintile tuturor.Autorul acestor fapte nu este nimeni atcineva decat Satana care inca de la facerea lumii, incearca sa distruga ceea ce Dumnezeu a creat: Omul si familia.
Prin diferite mijloace,dar avand scopuri bine definite( indepartarea de la cuvantul lui Dumnezeu si renegarea Cuvantului acestuia), el a reusit sa faca omul din ce in ce mai confuz, ca in cele din urma sa-l piarda pentru totdeauna.
Ce legatura are romantismul cu toate astea? Principala sa legatura este DRAGOSTEA.
La fel ca si un iubit/iubita, Dumnezeu este gelos atunci cand il inlocuim cu alte lucruri mai importante.
Ignoranta pe care o sufera din partea noastra il face sa-si retraga binecuvantarile de asupra noastra.Dezamagirea se transforma in tristete, iar mai apoi in furie cand tot ceea ce facem se intoarce impotriva celui ce ne iubeste neconditionat.
Nu asa, se intampla si in relatiile de zi cu zi? Uitam ca exista Cineva care ne asteapta zi si noapte, care suspina si iubeste in tacere, care prefera faptele ca o implinire a promisiunilor. Spre deosebire de sentimentele umane care pot fi muritoare, dragostea lui Dumnezeu nu este.El, lupta si va lupta pentru noi pana la sfarsitul timpului.
Astazi se pune atata accent pe ceea ce se observa in exterior, adica trupul lasand la o parte si mai apoi ca impresie, ideea ca tot ceea ce se reflecta exterior se regaseste in noi, in interior, iar de fapt in cele din urma nu conteaza prea mult.
Accentul puns astazi pe dezvoltarea relatiilor dintre doua persoane, are o noua conotatie.
De exemplu o fata “incredibil de sexy ” sumar imbracata in mod provocator si senzual, ar lasa impresia ca tot ceea ce doreste este sa-si implineasca setea dupa admiratie si atractie sexuala.
Contrar al acestor false imagini, viata cotidiana demonstreaza totul exact invers: tot timpul petrecut ” in fata oglinzii” pentru a construi o imagine de sine satisfacatoare, nu face altceva decat sa deterioreze eu-l si sa mareasca singuratatea.
Nu sunt total impotriva “statului in fata oglinzii”, dar orice altceva ce devine mai mult decat o simpla intretinere a corpului creat de Dumnezeu, nu este decat o incercare de a crea un corp fals.
Este adevarat ca in orice relatie de casatorie si chiar la inceputul relatiei, trebuie sa existe si sa functioneze legile atractiei.Dar inainte de a fi tentati sa privim la exterior, am putea privi mai intai la interior.
Atractia fizica este foarte usor confundata cu dragostea, datorita aceleiasi linii ce se afla intre cele doua: demonstrarea dragostei.
Suntem obisnuiti ca cel de langa noi care isi declara dragostea in mod oficial sa o si demonstreze. Si cum isi poate demonstra dragostea? Ar fi cateva moduri, si unul din ele ar fi atractia fizica pe care cei doi o simt, si care necesita o exprimare. Nimic mai simplu de atat. Dar uneori aici incepe adevarata tragedie pentru majoritatea cuplurilor: confundarea dragostei adevarate cu atractia fizica. Si se naste intrebarea ” Dar ma iubea, mi-a demonstrat de atatea ori. Nu stiu ce s-a intamplat!”, care deobicei se termina intr-un teribil ecou de singuratate. Intr-adevar demonstrarea dragostei in mod fizic si sexual este un lucru firesc in institutia casatoriei. Acesta are rolul de a intari si de a consolida relatia dintr-e cei doi. Iar mai apoi binecuvantarea caminului prin aparitia copiilor.
Inainte de a ne hotari a ne exprima dragostea pe care o simtim, poate ca ar trebui sa fim siguri de ceea ce simtim pentru cel de langa noi. Astfel, putem reduce la minim durerea celui de langa noi, si implicit a noastra.
Nimic nu ne poate face mai fericiti atunci cand, cel de langa noi ne ofera in fiecare zi un zambet si o dragoste nelimitata.
Acum depinde numai de noi, de inima noastra si de constiinta, pentru a face pe cel de langa noi si pe noi fericiti.
Sa nu uitam sa fim sinceri, sa iubim si sa iertam atunci cand este cazul, acesta poate fi una din cheile succesului in dragoste si nu numai.
Sa ne lasam condusi de dragostea intruchipata, de iertarea insasi, si de rabdarea fara limite.
Sa visam sa fim alaturi de cel pe care ni l-am ales pentru toata viata, chiar TOATA viata noastra. Sa invatam sa impartim pentru ca la asta se rezuma o casnicie: imparti iubire, rabdare, credinta, uneori suferinta astfel ducandu-se pe umeri mult mai usor, bucurii, amintiri, vise.
Eu stiu ca am dreptul la Romantism. Dar tu?
