Modul cel mai usor al persoanelor de a se descarca emotional, atunci cand ating o limita negativa este aceea de a plange.Toti am plans in toata viata noastra,de cand purtam scutece pana cand am atins pragul maturitatii.Mi s-a intamplat sa nu pot plange desi imi doresc asta, ca o descarcare dar nu stiu.Lacrimi inca exista, poate doar speranta de a plange s-a stins. Ce se intampla in sufletul nostru cand plagem?Dar cand radem?Putem fi noi insine cand plangem sau o folosim numai ca pe o masca?!?
Copii mici plang pentru ca se simt singuri,au dureri sau sufera din alte motive.Oamenii mari sufera si plang din dragoste, din cauza saraciei, a mizeriei, a injustitiei sau pur si simplu…plang.
Lacrimile ne cad, dar totusi ramane o urma in sufletul nostru care nu se sterge niciodata.Ca o amprenta pe care nu o vede nimeni, numai tu stii ca e acolo.O simti la fiecare bataie a inimii, in respiratie.Succesul catre un zambet sincer e sa uitam de ea.Cauta-l…Zambeste
Eu plang…tu plangi…noi plangem…
